Clişeele zelului imnic

Poate că reformaţii au rămas mai tributari scolasticii lor (cu toate că poate fi numai impresia mea), comparativ mai tributari, şi fiindcă liberalismul a fost mai ales un fenomen luteran. În definitiv, Barth reacţiona împotriva unor autori luterani; protestanţi, ca şi el, dar nu calvinişti.
La unii teologi protestanţi contemporani minori, există intenţia, mimetismul, dar nu şi înţelegerea corespunzătoare. La ei e un amalgam; sunt wittgensteinieni cu un fond premodern. Rezultatul e hibridul mental. Sintaxa noţională e verbală, nu e şi sintaxa intuiţiei. Sunt premoderni în straie wittgensteiniene. Mimetismul verbal duce la un amalgam care are ca urmare psitacismul ce nu poate camufla disonanţele existente.
Sintaxa mimetică e numai verbală.
Educaţi ca fundamentalişti, sau cu reprezentări obişnuite, au învăţat la Universitate teologie analitică, pe potriva căreia nu se regăseşte nimic în ei, şi recad în clişeele zelului imnic.