luni, 10 iulie 2017


O taxonomie a progresului.

Perspectiva spirituală.

Lirismul şi înţelepciunea, inima şi raţiunea . Retorismul şi pozitivismul sunt doar surogatele acestora. Retorismul e o lirică falsă, scepticismul şi hipercriticismul sunt o raţiune falsă, o consecvenţă artificială. Dacă înţelepciunea e gestul omului, partea lui, lirismul e sinteza dată, oferită, criteriul transcendent.
Demnitatea versetelor biblice, a enunţurilor Scripturii.

Puţine concluzii şi teorii, la antipodul nesaţului teoretizării, al teoretizării intempestive nu atât inaugurate, cât generalizate în sec. XVIII.

Secvenţa: îngheţatele, 6 ore & mesajul & marţi dim. & fata & dum. dim.. Enunţul integrează elementele psihismului. Semnificaţia nu e intrinsecă, ci transcendentă.

Extravaganţa ostentativă, deliberată a ştiinţelor umaniste, ca semn al vremurilor noi, ca posibilitate înşelătoare (pentru că nu e dezminţită prompt, nu e recuzată), ceea ce de fapt demască irelevanţa la care s-a ajuns, fantezismul e posibil pentru că nu mai există relaţia necesară. Ştiinţele umaniste pot fi aşa, pot deveni aşa, din cauza artificialităţii, a ghettoizării lor, a atomizării, a artificialităţii lumii universitare. E o emancipare ieftină, al cărei egoism e posibil din cauza laxităţii. Iar acolo unde sunt întrebuinţate, rezultatele sociale sunt discutabile. Alternativa postbelică la ştiinţa sobră nu e fiabilă, iar rezultatele nu au demonstrat fiabilitatea. Epistemologia ei asumată e himerică. La început prin convenţie, mimetism şi laşitate, puerilitatea ei nu a fost remarcată. De fapt, a fost cauţionată superficialitatea. Ceea ce exprimă această reformă e opţiunea pentru viaţa imaginară, deşi, aparent paradoxal, substituirea de paradigmă s-a impus în numele pozitivităţii. Emanciparea de prejudecăţi a fost emanciparea de real. Criteriile de falsificabilitate ale bunului simţ au fost recuzate din comoditate, chiar dacă din comoditatea aventurismului. Abjurând tirania normelor, mandarinii şi epigonii lor au abjurat şansa realului. Reversul extravaganţei sfruntate e ghettoizarea. În unele domenii, ştiinţele umaniste au devenit unele ale calamburului şi ale indeciziei.

Sinceritatea nu trebuie să fie informă, adică armonia nu exclude sinceritatea, poate fi nemincinoasă.

Rev. franceză (soţia olandeză), romanul, impresionistul & poveştile pornografice & comedia estivală.

Operă unitară, eseu, reportaj, însemnări ocazionale.

Marţi am citit despre paleoastronautică (superficialitatea şi reaua credinţă a scepticilor, formalismul lor şi dogmatismul, neglijenţa convenabilă a explicaţiilor), postările unui fizician catolic (Înălţarea, ‘S. Trek’, episoade), un imn din sec. XIX (‘Ajutorul celor fără ajutor’) postat de biblistul protestant, semitolog.
Nu îmi place obtuzitatea scientistă. Nu cred că suficienţa profesioniştilor sau riposta indignată a scientismului de duzină sunt îndreptăţite; fapt e că explicaţiile convenţionale ale ştiinţei oficiale sunt adesea mai apatice şi mai neglijente decât acelea provenite dintr-o curiozitate liberă. O explicaţie însăilată şi neverosimilă li se pare convingătoare doar fiindcă e sceptică. Măcar speculaţiile paleoastronautice nu se rezumă la placiditatea şi prozaismul literaturii astringente.

Joi dim., visul cu grădina zoologică vizitată, mai multe animale exotice. În cele 10 ½ ore au mai fost şi alte vise.

Austria, Elveţia, Cehia, Slovenia, Ierusalim.

Sb. dim., Recviemul pentru familia mamei. Întâia lectură: ospitalitatea lui Avraam, prânzul oferit.
Marţi seara am ajuns la Missă abia la întâia lectură, Ben Sirah (pomană, mită).
Dum. seara, la Missă, ‘Romani’ (trupul, faptele trupului, întâietatea); predica a reunit lecturile biblice ale zilei în cheia bucuriei, a bucuriei majore.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu