marți, 31 ianuarie 2017




Patru episoade din ‘Tales of Tomorrow’: ‘Many Happy Returns’ (copii controlaţi telepatic de un extraterestru din Lună, al cărui portret ne e arătat; atmosferă simpatică de familie, patriarhală, iar efectele speciale sunt dispozitivul electric din atelier şi portretul), ‘Time to Go’ cu Sylvia Sidney (o parabolă antireligioasă pesimistă, inspirată de ‘Faust’, contractul dezumanizant), ‘The Invader’ cu Eva Gabor (scafandri, un savant intransigent, rase superioare, raportul dintre cunoaştere şi om), ‘Red Dust’ cu Lex Barker (astronauţii care revin de pe Alfa Centauri sunt victimele unei forme radioactive de viaţă; ei îşi amintesc deşertul roz de pe Alfa Centauri). Se făcea televiziune foarte bună, iar ceea ce aminteşte de documentar şi de teatrul televizat e un merit, pentru că evocă înregistrări pe care le-am văzut demult, în copilărie.
Aşa după cum mă aşteptasem, Sylvia Sidney e o actriţă extraordinară; nivelul general al actoriei din aceste episoade e foarte bun, artiştii de odinioară.
Lex Barker e impozant în rolul astronautului egoist, avea o nonşalanţă agreabilă.
Scenariile sunt critice la adresa savanţilor, şi pesimiste referitor la extratereştri, malefici fără excepţie. Inspiră neîncredere în savanţi, şi antipatie faţă de extratereştri. Racilele omeneşti sunt înfăţişate: egoismul gospodinei harnice, al hidrobiologului, al astronautului exemplar însă nepăsător, duritatea scafandrului, neîndurarea lor, iar convertirile sunt târzii. Prin pesimismul şi criticismul lui, e un serial pentru adulţi. De fapt, toate patru episoadele sunt despre invazii ale extratereştrilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu