Alice şi Dorotea. Babadag.

Simpatia, empatia, alegerea sunt temeiul umanului.

A crede că enorma complexitate a receptivităţii umane e redusă la câteva şabloane, la pretenţiile prescriptive ale criticii ca instituţie ….

Ideea nu e că omul e imperfect, ‘din fire omenească’, dar că misterul binelui asumă şi îngăduie această nedesăvârşire.

Simplitatea curată.

Confund în continuare ordinea obiectivă cu aiurelile, cu înşelarea, cu latria, cu împovărarea.

Losurdo, ‘dezmorţirea din hegemonia limbajului liberal şi neoliberal’, latura întunecată, ‘Contraistoria liberalismului’.
Nonconformismul convenabil, scontat, afectat, mimat.

Iluzia şi misterul, care e preferabil unui surogat de cunoaştere.

Nu am subordonat binele relativ şi neînsemnat.

Reuşite iluzorii, false, lipsite de viaţă. Adevărată era numai interacţia.

Nu ştiu dacă m-am gândit că GM i-ar fi plăcut, ar fi fost un om care să îi placă.

Eu nu mai credeam în omenie, în uman, iar mama m-a convertit. Ce am gândit, ce am simţit cât încă mai trăia.

Luni dim., Missa pentru mama.
Iubirea, iertarea, bunătatea, generozitatea.
Nu am cunoscut binele important, omenia.

Autenticul, omenia, valorile şi contrafacerile.

Groys, ‘epigonii neinteresanţi ai lui McLuhan’, fenomenologia mediilor.

Răspunsul cuvenit sunt în primul rând faptele bune, gândurile simple.

Indeterminarea scepticismului nu e adevărul. Nihilismul împovărează, însă e fals. Omenia.

Cât de important e să nu existe niciun pic de rău.