Galsworthy şi Zola.
‘Cel vrednic de fete.’
Au existat mai multe riposte date operei lui Zola: Trollope (care l-a precedat, şi îi era superior, şi poate că a inspirat mai direct o operă ca a lui G.), Rolland, du Gard, Romains, Duhamel. Romanciera scandinavă, câţiva realişti americani antebelici. Unilateralitatea operei naturalistului. E remarcabil că au mai existat alte câteva direcţii realiste, concomitente: engleză, germană, etc..
Îmi place ideea unui dialog al acestor ansambluri literare, a unei comparaţii.

Jammes a scris nu despre mediocritate, ci despre existenţe obişnuite. Umorul nu presupune în mod necesar ironie. Poetul putea scrie cu umor, cu echilibru, nu cu distanţare ironică. Ironia implică dispreţ sau severitate. Există o distanţare în ironie.

Poate că e adevărat că PC era, de fapt, omul altui veac. Tomismul e un alt lucru care îl diferenţiază de criticii lui mai tineri (B., M.).

Cel care a fost nedrept cu B. a putut fi nedrept şi cu Missa. Credea în propria lui strepezire de ţâfnos, de irascibil. Era un teribilist, cu puerilitatea pe care o implică indignarea grăbită, sau dimpotrivă alimentată.

Dum., la Missă, C. a predicat despre progresul Sf. Ioan Botezătorul, de la teologia unui Mesia răzbunător (pleava), la teologia mielului.