luni, 16 ianuarie 2017

Semnul vindecării lui Reginald cu relicvele Sfintei Agnes e situat în primăvara sau la începutul verii lui 1272’ (v. Jean-Pierre Torrell, ‘Sfântul Toma’, v. I); masa oferită de Sfântul Toma în ziua Sfintei Agnes a fost în ianuarie 1273. Preternaturalul l-a preocupat mai puţin, pentru că era o fiinţă abstrasă şi înclinată către teorie. Dar faptul acesta, al gratitudinii pentru o minune, e relevant pentru schimbarea lui către amurg; în primăvara lui 1272 Sf. Toma plecase de la Paris, Torrell crede că a plecat ‘primăvara, puţin după Paşte’. ‘Un alt Toma începe să apară la întoarcerea lui în Italia.’
Sf. Toma era un om abstras, şi anecdota despre sora care levita e relevantă pentru indiferenţa teologului faţă de astfel de fapte. Lucrul e cunoscut în Biserică drept antipatia sau rezerva dogmaticienilor faţă de preternatural.
Un frate de la Neapole i-a văzut în vis pe Sf. Toma şi Ap. Pavel, cu trei zile înainte de a se afla la Neapole despre moartea Sf. Toma.
Torrell observă legătura dintre paginile despre Iisus ale ‘Summei’ şi ‘evoluţia lui Toma în ultimele luni ale vieţii lui’, şi relevă abordarea pronunţat personalistă a tainei pocăinţei. Sf. Toma ajunge la o cristologie existenţială sau concretă.
Torrell scrie despre Origene că ‘a fost primul care să venereze umanitatea lui Iisus cu afecţiune adevărată’.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu