La rãsãrit de Eufrat. Citind o conferinţã a lui Brock despre Sf. Efrem

La rãsãrit de Eufrat. Citind o conferinţã a lui Brock despre Sf. Efrem






Sf. Efrem, despre a cãrui existenţã nu se ştie mai nimic, a fost diacon fãrã a fi şi monah.
Existã şi la Sf. Efrem, chiar în comentariul la Diatessaron, maxima Mitropolitului Antonie al Surojului—Biblia nu trebuie ‘stoarsã’, ‘epuizatã’, ci cititã cu un simţ al plenitudinii. Sf. Efrem vorbeşte despre frumuseţile Bibliei, şi despre latitudinea fiecãruia de a adânci ceea ce îi place. Biblia e Pomul vieţii.
Sf. Efrem şi Mitr. Antonie condamnã nu gestul de a stoarce Scriptura (actul ar fi imposibil), ci intenţia, pornirea. Biblia nu trebuie cititã şi interpretatã ca şi cum s—ar intenţiona stoarcerea ei.
Înomenirea Cuvântului e caracterizatã ca ‘înveşmântare cu trup’.
Sfinţirea e înfrumuseţarea omului (‘Dacã ne—ar fi împodobit El, ne—am fi asemãnat unui portret pe care altcineva l—a pictat, împodobindu—l cu propriile lui culori’). Adicã, Dumnezeu îngãduie sã fim împodobiţi de culorile pe care propria noastrã voinţã liberã le—a cules.
Iubirea e vistiernicul, numai ea deschide comorile. Sf. Efrem recomandã echilibru, deschidere, bun simţ, seninãtate, bonomie. Scriptura trebuie cititã cu o largheţe pe potriva aceleia care a inspirat—o. Exegetul nu trebuie sã fie nici mãrginit, bornat, obtuz, nici morocãnos, posomorât. Meschinãria întunecã mintea, o face boantã. Aşadar, Sf. Efrem recomandã simpatie şi intuiţie.
Dumnezeu, spune Sf. Efrem, lasã omului latitudinea sã aleagã înţelesurile biblice care îi plac mai mult şi convin caracterului sãu, virtuţile pe care sã le cultive, aşadar frumuseţea la care sã ajungã, etc.. Dumnezeu are încredere în ceea ce crede omul de cuviinţã, îi lasã latitudinea sã aleagã.