I re-read the books in order several more times in the next few months and I was hooked

Mai îmbietoare decât altele e lista lui Fowler (de autori, nu de cãrţi),

Apodicticii ca ortodoxul Hart pretind cã existã ‘un cuvânt’ care sã rezume evaluarea unei cãrţi; însã divergenţele dintre canadezã şi catolicul Watson, afirmaţiile canadezei, etc., aratã cã existã scãderi, cã alegerea se efectueazã în interior, ‘între pagini’, şi nu dinafarã. Existã maniheişti literari—cusurgiul şi catolicul Watson. De fapt, o carte te poartã cu ea, fluctueazã ca nivel. Uniformitatea e o ficţiune.

Colţuros.
Catolicul Watson nota inegalitatea lui Dennett.
Generalizãri.
Cei care ştiu literaturã.
Catolicul Watson scrie afectuos despre (ateul, sau deistul, probabil) Asimov—nu numai trilogia, ci şi alte scrieri—policieruri, povestiri, roboticã, eseuri (citeazã alte trei cãrţi ale lui Asimov—pe una, de douã ori); situaţia e paralelã cu aceea a lui Herbert—catolicul Watson gustã ‘Dune’, o reciteşte—însã şi alte romane ale aceluiaşi.