Duminica trecută, la Missa de seară, o lectură din scriptura cea mai emoţionantă, 'Iona' (3, şase versete): ad Nineven civitatem magnam, et Nineve erat civitas magna ('cetate mare înaintea lui Dumnezeu'), et misertus est Deus super malitiam quam locutus fuerat ut faceret eis, 'şi a regretat răul pe care …', 'i-a părut rău Domnului ...'; pericopa evanghelică (Marcu 1) are aceste sintagme: 'evanghelia lui Dumnezeu', praedicans evangelium regni Dei, κηρύσσων τὸ εὐαγγέλιον τοῦ Θεοῦ, 's-a apropiat împărăţia …', adpropinquavit regnum Dei paenitemini et credite evangelio, ἤγγικεν ἡ βασιλεία τοῦ Θεοῦ μετανοεῖτε καὶ πιστεύετε ἐν τῷ εὐαγγελίῳ. Cred că înţelepciunea autentică şi sapidă integrează şi inteligenţa afectivă. La predică, paradoxul creştinismului, să oferi din ceea ce nu ai, sau să ai pentru că oferi.
Aşa mă gândesc, uneori, zile întregi la nişte versete.

Marţi am ajuns la Missă abia la psalm, Psalmul 23: 'Ridicaţi-vă, porţilor, pragurile …', levate portae capita vestra et elevamini ianuae sempiternae; patru versete din Psalmul 23. În versetul 9, Biblia latină are alt verb, erigite ianuae sempiternae. Apoi, pericopa pneumatologică de la Marcu 3. Sf. Marcu are această însemnare: et circumspiciens eos qui in circuitu eius sedebant … (Marcu 3.34).

Într-un verset al Psalmului 24, 'cei sărmani', mansuetos, 'cei smeriţi', modestos.