Duminică, la Missa de seară, Geneza 15 şi 21 (‘priveşte spre cer’, suspice caelum et numera stellas si potes, ideea lirică a infinitului real, a incomensurabilului neiluzoriu), pericopa lui Simeon (‘temător de Dumnezeu’, scrie traducerea românească ortodoxă, aici în linia Bibliei latine), rugăciunea domnească cântată, Te Deum-ul (Sanctum quoque Paraclitum Spiritum, ‘şi pe Sf. Spirit, Mângâietorul’), imnul din sec. IV.
La Sf. Luca 2.25: et homo iste iustus et timoratus […] et Spiritus Sanctus erat in eo, ‘şi omul acesta [era] virtuos şi cucernic’, καὶ ὁ ἄνθρωπος οὗτος δίκαιος καὶ εὐλαβής […] καὶ Πνεῦμα ἦν Ἅγιον ἐπ’ αὐτόν. E o pericopă pneumatologică, o perspectivă din sec. I asupra profetismului veterotestamentar, conjuncţia Legilor.
Et venit in Spiritu in templum, ‘şi din îndemnul Duhului a venit la templu’, καὶ ἦλθεν ἐν τῷ Πνεύματι εἰς τὸ ἱερόν.
La Luca 2.38: et loquebatur de illo omnibus qui expectabant redemptionem Hierusalem, traducerile redau prin: ‘vorbea despre prunc tuturor …’, ‘vorbea despre copil tuturor …’, originalul are ἀνθωμολογεῖτο τῷ Θεῷ καὶ ἐλάλει περὶ αὐτοῦ πᾶσιν τοῖς προσδεχομένοις λύτρωσιν Ἰερουσαλήμ, ‘[ea] îl lăuda pe Dumnezeu şi le vorbea despre el …’.
Luca 2.28-32 oferă rugăciunea lui Simeon: ὅτι εἶδον οἱ ὀφθαλμοί μου τὸ σωτήριόν σου […] φῶς εἰς ἀποκάλυψιν ἐθνῶν καὶ δόξαν λαοῦ σου Ἰσραήλ, ‘căci ochii mei au văzut mântuirea ta, […] o lumină pentru descoperirea neamurilor şi slava poporului tău, Izrael’.
Geneza 21.1 e deasemeni un verset pneumatologic.
Geneza 15.6: credidit Domino et reputatum est ei ad iustitiam.
Trebuie identificaţi termenii în care religia e însuşi propriul existenţei. Însă faptul de a prefera mântuirea, progresul, erudiţiei, nu justifică arbitrarul sau răstălmăcirea.

Ieri, luni, sărbătoarea Deiparei; lecturi din Numeri 6 (convertat Dominus vultum suum ad te et det tibi pacem, ‘Domnul să-şi înalţe faţa spre tine şi să-ţi dăruiască pacea’, vers. 26), un psalm de binecuvântare (cinci versete ale Psalmului 66, Deus misereatur nostri et benedicat nobis, ‘Dumnezeu să se milostivească de noi …’, cu invocarea luminii necreate: inlustret faciem suam super nos semper, ‘să-şi îndrepte spre noi faţa senină’, ‘luminează faţa ta spre noi’), Galateni 4 (itaque iam non es servus sed filius, ‘prin urmare, acum nu eşti slujitor …’, cu indicativul activ prezent singular al persoanei a doua, ὥστε οὐκέτι εἶ δοῦλος, ‘aşadar nu mai eşti sclav …’), pericopa păstorilor şi a circumciziei (incluzând, prin urmare, şi primul verset al subcapitolului prezentării la Templu), care în Evanghelie o precede pe aceea citită în ziua anterioară.
La rugăciunea după împărtăşanie: ‘o cinstim cu drag pe fericita’ Sf. Maria.
‘Ce poate să fie mai slăvit pe Pământ decât aceasta: să fii mamă?’ (József Mindszenty)
Acelaşi preot scria că o mamă ‘a clădit ceva mai măreţ decât orice catedrală — o locuinţă pentru un suflet nemuritor’.
La Galateni 4.7: καὶ κληρονόμος διὰ Θεοῦ, ‘deasemeni moştenitor prin Dumnezeu’, et heres per Deum.
La Galateni 4.4: τὸ πλήρωμα τοῦ χρόνου, plenitudo temporis.
La Luca 2.16, et invenerunt Mariam et Ioseph et infantem positum in praesepio, καὶ ἀνεῦραν τήν τε Μαριὰμ καὶ τὸν Ἰωσὴφ καὶ τὸ βρέφος κείμενον ἐν τῇ φάτνῃ.
Luca 2.21: ‘Iisus, aşa cum a fost numit de înger’, Iesus quod vocatum est ab angelo, Ἰησοῦς τὸ κληθὲν ὑπὸ τοῦ ἀγγέλου.
Versetul 19 de la Luca 2 e de un lirism inefabil: συμβάλλουσα ἐν τῇ καρδίᾳ αὐτῆς. E un bastion de care se sfărâmă tot scepticismul ilicit, maladiv. Scriptura greacă are τὰ ῥήματα ταῦτα, ‘lucrurile acestea’, întregul evenimentelor, tot ceea ce s-a întâmplat, şi Sf. Maria se gândea la ele, reflecta la ele, ‘se confrunta cu ele’, conferens in corde suo.
Toate lecturile liturgice ale acestor două zile merită analizate răbdător; de ex., alegerea lecturilor veterotestamentare pentru sărbătoarea Sf. Maria e magistrală. Benedicat tibi Dominus et custodiat te (Numeri 6.24).

În ian. sunt sărbătorile latine ale Părinţilor capadocieni, Sf. Ilarie, Sf. Antonie cel Mare, Sf. Agnes, Sf. Toma.