Doamnă, sunteţi celebrarea vieţii, îmi amintesc gingăşia dv., delicatesele, orele şi cristalele, vă implor să scriem propriul nostru poem dialogat (reversul aceluia al lui Assous), îmi amintesc ziua de aprilie şi urbanitatea dv. naturală, suverană şi atât de rafinată, aveţi strălucirea vieţii adevărate. Mi-au fost necesari atâţia ani ca să încep să învăţ de la dumneavoastră că viaţa afectivă e mai importantă decât combativitatea declasantă, că viaţa afectivă însănătoşeşte.

‘mireasmă de flori de prun
pe cărarea cu ceţuri a muntelui
un soare mare răsărind’
(‘Mireasma florilor de prun’, poem japonez din sec. XVII)

‘dacă îţi simt lipsa
şi par să nu fiu întreg
accepţi să mă desăvârşeşti?’

‘el are mirosul
ploii, un amestec de
aer proaspăt şi fum.
îmi atinge uşor şoldul,
vârfurile degetelor lui
ca mătasea.’

‘doresc să te văd
şi să te întâlnesc
şi să mergem împreună’

‘te iubesc cu adevărat,
cu tine, iubirea mea, împreună,
iubirea să fie una’