Reflectând la semnificaţia a trei versete din ‘Scrisoarea întâi a Sf. Ioan’ (5.6-8), mă gândesc că sângele înseamnă atât viaţa creată, cât şi sacerdoţiul, Euharistia (cu reminiscenţa momentului de la Ioan 19.34, ‘unul din ostaşi …’, sed unus militum lancea latus eius aperuit), iubirea: οὐκ ἐν τῷ ὕδατι μόνον ἀλλ’ ἐν τῷ ὕδατι καὶ ἐν τῷ αἵματι, ‘nu numai prin apă, ci prin apă şi sânge’; sunt versete sacredotale, probabil polemice, pentru că accentuează importanţa sacredoţiului, deasemeni a iubirii altruiste şi a vieţii . Poate că Sf. Ioan încerca să corecteze o unilateralizare a profetismului în Biserica primară, sau o revendicare exclusiv de la profetism, şi reamintea importanţa sacerdoţiului.