luni, 7 noiembrie 2016




Mi-am amintit că la o prietenă evreică a bunicii mele am văzut, ca preşcolar, o revistă pentru copii: un moment al copilăriei mele preşcolare; era descoperirea lumii. Bucuria indescriptibilă a acelei ore va fi fost dată de curăţia culorilor, una din bucuriile vieţii mele au fost revistele, esenţialul plăcerii tipografice, a obiectului tipografic, şi receptivitatea afectivă binecuvântată. O revistă nu se reeditează.
Altfel, încă de la opt ani dispreţuiam, pe bună dreptate, revista de propagandă comunistă destinată copiilor: era un lucru însăilat şi submediocru, adresat unor minţi aidoma, cremenea propagandei livide, dar care altora pare să le fi fost suficientă, îndestulătoare, ceva care să ucidă minţi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu