duminică, 21 iunie 2015





Sâmbãtã seara, ‘The Town of No Return’ (un episod al ‘Rãzbunãtorilor’), cei doi agenţi merg la Little Bazeley, o localitate de pe litoral, unde deja dispãruserã alţi patru agenţi; m-am gândit, imediat, la Franju (pe care îl aveam în minte şi când l-am amintit, undeva, pe precursorul sãu cu o jumãtate de veac), dar şi la mult din ceea ce are mai bun cinemaul englez. Episoadele sunt, ca naturã, filme.
Ideea scenariului e neverosimilã, deoarece presupune un oraş fãrã interfeţe. Un frate vizitator, ca acela al fierarului, e ceva excepţional. Locuitorii ar fi trebuit sã nu aibã nicio legãturã cu restul Angliei. Dispariţia ‘înlocuiţilor’ din Little Bazeley ar fi fost sesizatã şi altminteri decât de vizitatori ocazionali; mai existã şi oamenii instituţiilor, slujbaşii.
Scenele de pe plajã şi de pe scuter sunt filmate în studio.
Episodul e din vremea Dianei Rigg. Stilul ‘Rãzbunãtorilor’ era ludic, fãrã sã fie parodic sau umoristic. La oricare din episoade te poţi gândi ca la un film; nu e numai însuşirea episoadelor de 50’, poate fi şi a unora de 25’, izbutite dramatic. Am vrut sã sugerez cã sunt puternic individualizate, neamalgamabile.
Ludicul acesta nu poate fi redus la parodie. Aşa cum nu e nici umor buf. Intrigile sunt plauzibile în termenii fanteziei.

Îmi amintesc, din nou, de episoadele ‘Zonei …’, ca parabole. Acelea pe care le cunosc eu, adicã din anii ’80.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu