duminică, 14 iunie 2015


La Stendhal existã şi brelocurile (beylismul, memorialele, fetişurile, bigudiurile, epitaful), dar şi creaţia obiectivã, izvorârea naturalã de viaţã, încântarea care învioreazã, dezmorţeşte şi reabiliteazã; Stendhal se încredea în fetişuri, mantre, incantaţii, ca şi Montherlant. Creaţia neagã toate acestea. Prezenţa viului literar dezminte cantonarea în mantre. Latura afectatã a lui Stendhal e beylismul, aşa cum la Proust existã recuzita clasicismului şcolar pedant.
Stendhal e convingãtor nu când înregistreazã, dar când creazã. Stendhal se încredea în ambele. Citite din perspectiva romanelor, scrierile celelalte se întregesc cu un eu profund şi pãtrunzãtor. Romanele, creaţia obiectivã dau farmec şi însãilãrilor autobiografice, etc..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu