duminică, 21 iunie 2015




Roata ca instrument, Horea (‘Împãrat’, ‘Regele Daciei’, programul, revendicãrile, abuzul legal, Codul, supliciul), rãscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan, rolul preoţilor uniţi (trãdarea), rãsculaţii, Doja (280 de ani de la secuiul Doja, chiabur rãsculat, pânã la Horea), Avram; Gheorghiu, singurãtatea ftizicului Gheorghiu (uzurparea muceniciei lui), Gheorghiu la Istrati, Frimu la Pãr. Galaction, grevele, rãsunetul. Istoria mişcãrii muncitoreşti.

Renghiul (ed.), enervarea.

7 vols., azi (patru romane, douã culegeri, o antologie).

Ciorbã. Micii. Budincã. Tãiţeii cu lapte. Ciorba refuzatã, tãiţeii cu lapte; am început cu micii (şi salatã de roşii), am continuat cu budinca. Icetea.

Roşii. Gustãri. Icetea.

Ploaia. Titluri.

Tusea, inapetenţa, febra, setea, rãul.

Ed., cf. azi, renghiul.

Leu & Theodoru. Romane despre rãzboiul Independenţei.

Theodoru, merite, farmecul. Perspectiva dinamicã. Justeţea analizei diacronice, sesizarea incongruenţelor, compararea.

Azi, vin., 60 & 570 & 10 & 160 & 10 mii, şi 1,72 mil. [icetea & ed. & bilet & & ed.]. Mi., 2,69 mil..
Sb. dim., 138 & 40 mii (ţigãri & cola). Sb. seara, 138 & 336,8 mii (ţigãri II & carne tocatã, ardei, cârnaţi, brânzã topitã, îngheţate, plãcintã, pandişpan, pâine, alimentul pentru Humpãcel).
Dum., 100 & 493 mii [ziar & ed.]. Dum. seara, mai am 7 & 1 mil. din leafa precedentã, şi 2,1 mil. din fondul la zi.

Sorescu, Ornea, Anghel, Theodoru.

Ceea ce era bun la maiorescieni, sesizarea realului, simţul realului (împotriva ricoşãrii în verbalismul ulterior). A existat şi un maiorescianism filozofic (Ornea îl adnota pe Rãdulescu-Motru), ceea ce se aminteşte mai puţin. Filozofii maiorescieni dau impresia cã discutã realitãţi, pe când antimaiorescienii (Blaga, Noica, etc.), sentimente, etc. (sentimentele, ca termeni, nu ca alte realitãţi de analizat); poate cã riposta antimaiorescianã interbelicã a fost întrucâtva prematurã.

Senzaţia cã aş trişa asumând limbajul religiei.

Tinereţea, ca sumã de greşeli, de obtuzitãţi, de surditãţi.

Laşitatea ipocritã, deghizatã în condescendenţã.

2 x ed. (tupeul tutoveanului, neruşinarea, şantajul, sfruntarea, tupeul de gangster rural) & ed., cf. azi, enervarea. Delãsarea, dum., orã. Nearb..

Reazem & vântul, zidul grunjos, atins razant & reazem.

Nu autorii români balcanici seamãnã, ci lumea descrisã de ei. Unitatea e extrinsecã operelor. Ceea ce au ei în comun nu e arta, ci lumea. Nu existã o unitate a balcanismului literar, ci a lumii avute în vedere, evocate. Unitatea balcanismului literar e aceea a westernurilor, sau a naraţiunilor cu corsari, etc..

Resorturi afective.

Vineri seara, ciorba, compotul.
Pieziş.

Ambalajul. Vraful, azi.

Sb. dim., l-am vãzut pe Brumaru; am aflat despre decesul lui Piţu, la Focşani.

Fumat & renghiul, cf. ieri, ed.. ‘Cinsteşte bine cele dumnezeieşti’; ridicarea împotriva firii, ‘unime sfântã, […] trei sfinte şi Unul sfânt’ (crezul monoteist foarte coerent), valurile şi dinamica acvaticã, ‘voia slobodã’, mana şi demenţa sibaritã, imaginile suprarealiste (‘izvorul’, etc.), terenul (Iisus, ogoarele, pãmânturile), ‘cu închipuire a însemnat mai înainte …’, congruenţele, creştinismul bizantin cosmic, ‘meritã încercat’. Era nevoie de expresii mai tari.

Nesubstituibilul experienţei, principiu filozofic; materia, adicã existentul.

Existã o perspectivã a ideilor, a temelor, o ierarhie, nivele diferite ale expresiei. Nici lamentaţia, dar nici pesimismul generic.

Sentimentele bune trãiesc din iluzii.

Ceea ce a poruncit Iisus, sub numele caritãţii, e bunãtatea, o dispoziţie moralã; cred cã ‘bunãtate’ e sinonimul, şi un termen mult mai bun, al caritãţii. Iubirea nu poate fi poruncitã, dar bunãtatea stã în puterea omului, e decidabilã. Aceasta e ‘caritatea nesentimentalã’, anticã, duhovnicia anticilor, accentul pe lucrãri, pe fapte, nu pe autoanalizã. E primatul bunãtãţii faţã de exigenţã, de severitate.

Cât de urât erau aşezate cele 30 de vols., pe raftul de sus, dupã ce dum. seara mai erau încã aşezate aşa de armonios, cum le aşezasem sb. seara …. Dupã ce vorbisem despre leafã, etc..

Sb. seara, despre Donici, fabule, originalitate, rusofilie, Druţã, Paraschivescu.
Alura de doinã a fabulelor lui Donici, lirismul, tonul mai afectuos, spre deosebire de ale lui Alexandrescu, mai schematice, similare acelora franceze. Boier basarabean, care a publicat la Iaşi, prin anii 1840. Absenţa lui Conachi, Donici, Stamate din recapitularea lui Eminescu, din racursiul fãcut de el.
Alegerea lui Druţã.

Dincolo de oportunismul fãţiş (personajele sunt victime ale Bisericii, fascismului, nazismului), subiectele conjecturilor istorice ale lui Paler sunt şi exclusiv din recuzita cea mai la îndemânã, din panoplia manualelor şcolare, nu sugereazã nicio familiarizare realã cu epocile, niciun gust pentru figuri mai puţin vehiculate de cultura popularã, nu presupun nicio mişcare slobodã în universul istoriei; altfel, orice rechizitoriu are douã tãişuri, poate avea douã înţelesuri, e pe muchie, pe tãişul lamei, ca într-o nuvelã de rãzboi a lui Lãncrãnjan, unde înfierarea colaboratorilor nazismului se poate întoarce şi împotriva dejiştilor, etc., e ambivalenţa inerentã a criticii în numele principiilor, a indignãrii moralizatoare, a eticismului ritos. În culturã, comuniştii au fost geocentriştii, ptolemeicii, inchizitorii, adversarii progresului şi ai libertãţii. Elucubraţiile comuniştilor au reprezentat geocentrismul sec. XX. Persecutorii lui Galilei, geocentriştii, se regãsesc în comunişti.

Despre socialismul lui Voitec. Funcţia lecturilor despre Gheorghiu, revoluţionari.

Existã o înrudire de stil, şi o alta, de rezultate. Ambele sunt discutabile. Poţi ajunge la rezultatele cuiva, urmând însã stilul altcuiva.

Seriale & utilizarea.
Cafea. Jind & seriale. Rãboj. Postãri. Ed. & filme. Teleor. Ziare. Ed.. Pandişpan. Plãcintã cu mere. Roşii, ieri. Cârnaţi.

Diluarea termenilor, prin extinderi ilicite (suprarealismul, romantismul, realismul). Sunt întrebuinţãri nedialectice, pentru cã ignorã întregul.

Nu se poate argumenta împotriva acribiei şi pedanteriei bizantine, aşa cum nu se putuse argumenta împotriva corectitudinii farizeilor. Aceastã acribie împovãreazã, stâlceşte, demoralizeazã, corupe, denatureazã, distorsioneazã, falsificã simţirea, dar nu se poate argumenta din principii formale împotriva ei, e inatacabilã în planul principiilor formale. Predica Lui Iisus despre terenuri nu afirmã cã existã tipuri de rãspuns liber, ci tipuri de firi omeneşti. E o formã de determinism. Evanghelia e mai deterministã decât ‘creştinismul libertãţii’, patristic sau fichtean. Existã inşi nãscuţi în lanţurile naturii lor; Iisus nu a abordat probleme de antropologie, de eticã, ci de viaţã. Iisus nu atribuie eşecul, rãspunsului liber al umanului, ci terenului. Existã o impresionabilitate, care e superficialã. Iisus se referã la nişte limitãri intrinseci, inerente umanului.

Aprecierea sinteticã trebuie sã fie nu laconicã, ci cuprinzãtoare, elasticã, şi unitarã ca gândire. Sinteza criticã nu presupune generalul, ajungerea la general, ci însumarea unitarã şi cuprinzãtoare.

Comuniştii au fost geocentriştii sc. XX, ptolemeicii.

Culpabilizarea monotonã creştinã e caricatura mustrãrii evanghelice, a conştientizãrii.

Despre pandişpan & episodul ‘Rãzbunãtorilor’. Covorul, ieri. Straturi.

‘When Dinosaurs Roamed’, cu animaţie computerizatã foarte neverosimilã, presupunând un sistem nervos pe care reptilele triasicului nu-l puteau avea, şi care le face sã semene mai mult a pãsãri; permianul, apogeul triasic, cometa şi iridiul.

Dum., la prânz, cârnaţi, cartofi, salatã de roşii, budincã.

Statele slavo-române.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu