Gestul kantian al lui Simmel a fost de a extinde principiile criticiste, analiza formelor, la viaţa psihică şi socială; totuşi, Simmel nu caută apriorismele psihice. Abia arta l-a confruntat cu altceva (decât formalul analizabil în termeni criticişti).
Simmel nu a căutat apriorismele psihice, ale subconştientului, ca Freud, dinamicile ascunse, ci formele culturale, convenite sau nu, ca deprinderi, elemente spontane ori utile social. Simmel a întreprins analiza formală a umanului, în limitele psihologicului primit (de unde, o oarecare perimare).