Am devenit conştient de inegalitatea literaturii, prin neregăsirea unei fericiri similare, sau comparabile, cu Leblanc şi Leroux, autori de capodopere surprinzătoare, şi de lucrări ratate, anoste, mai rău decât banale; cauzele ratării pot fi diferite, nu e un fenomen unitar (de la incompetenţă, sau proiectul neinspirat, la cârpăceală); iar operele ratate nu trebuie confundate nici cu cele minore (adică, reuşite secundare, minore), şi nici cu acelea indiferente (cum se întâmplă pentru Gracq cu Balzac, Wagner, etc.).