Cred că la Hobana am citit atât despre Verne, Beyle şi Nietzsche, cât şi despre elementele poliţiste ale operei lui Verne, ca latură mai puţin renumită.

Recuzita, tropii sunt secundare. Verne a scris multe naraţiuni umoristice. Era, ca şi Villiers, şi spre deosebire de Rosny aîné şi de M. Renard, un umorist.
Comicul şi satira sunt forme ale umorului, ale râsului; ironia, însă, e distinctă de acesta. Ironia e un fapt psihologic. Burlescul aparţine umorului, pe când grotescul e distinct (cu toate că există goticul umoristic, hazliu).
Recuzita, tropii, chiar tiparul, nu înseamnă reţetă, şablon.