Ca şi pentru Rabelais, pentru romanul picaresc mi-aş dori nişte pastişe scrise cu ingenuitate, cu bună credinţă, cu empatie sinceră; lui Stevenson îi plăceau romanele lui Dumas şi Scott, şi a încercat să scrie ceva asemănător, însă mai bine alcătuit, cizelat. Omagiul echivoc, ironic, ambivalent, parodic, nu e meniul meu. E nevoie de mai multă subtilitate pentru a fi ingenuu, decât ironic, de subţirime şi coerenţă. (Blazarea e un clişeu.) Blazarea, scepticismul, răstălmăcirea, condescendenţa, lipsa de integritate, distorsionarea nu fac casă bună cu pastişa. Se porneşte de la o impresie vagă. Ca atare, se vrea un efect vag. Dar e posibilă şi o apreciere exactă.