'Antologia eseului hispano-american'

Antologia reuneşte patru categorii de eseuri: literare, istorice, politice, civice. Cele 24 de eseuri provin din nouă republici.
Din prefaţa lui Arciniegas rezultă surprinzătoarea sărăcie, cvasineantul, primitivismul (în sens şi estetic, nu numai axiologic) ale literaturii hispano-americane premoderne.
E un avans de jumătate de veac, poate nici atât, faţă de cultura română.
Arciniegas discută influenţa pozitivismului în cultura hispano-americană.
Arciniegas numeşte eseu, echivalentul filozofic al povestirii sau nuvelei.
Trăsătura retorică, civism sau ingeniozitate, există de la Arciniegas la Borges.
E o cultură rămasă la sămănătorism şi la gândirism, la autohtonism.

Paz are un eseu existenţialist (inexistenţa naturii umane); sunt şi observaţii utile, şi idealizări. Paz îl citează pe Spranger şi mi-a amintit, chiar mai mult decât Marcuse, de Simmel; încercarea de a corela această analiză a umanului modern cu alienarea din capitalism e mai puţin convingătoare. Dar eseul e de o altitudine spirituală neobişnuită.

Eseul ditirambic al lui Fuentes rămâne la o grandilocvenţă cam găunoasă şi calpă, deşi nu lipsită de brio sau interes.

Eseul lui Carpentier e greşit raţionat, se întemeiază pe o prestidigitaţie, pe o analogie falsă, cu dispreţuirea suverană a literaturii de gen; altfel, ce romane maritime a dat literatura sc. XVI-XVII?
Poate că lucrurile nu sunt aşa cum le înfăţişează Carpentier; unde e romanul renascentist al tipografiei, unde e romanul burghez despre fizicienii şi biologii sc. XIX, sau despre motorul cu aburi? Istoricul poeziei timpurii a aviaţiei l-a făcut Hobana.