Psihologia lui Simmel e limitată, mioapă, convenţională, curentă, mondenă sau mistică; prin rafinarea preexistentului disciplinei, nu mai limitată ca acelea ale lui Bergson sau Taine, dar net inferioară aceleia a lui Klages.
(Meritele de psiholog ale lui Bergson sunt probabil superioare, dar sfera de cuprindere e comparabilă din punctul de vedere al noutăţii absolute, sau cvasiabsolute.)
Apriorismele subconştiente, pulsionale, nu l-au interesat pe Simmel decât atunci când s-a apropiat de inefabilul artei; ca sociolog, a rămas, însă, la analiza formelor utilităţii sociale, explicaţiile lui recurg la cuprinsul obişnuit al psihologiei primite. Generalul avuabil al socialului curent.