Biografismul de dupã Freud e un metabiografism, dar aspiraţia principalã e fundamental aceeaşi—mã gândesc la unii Noi Critici ca Poulet, Richard, Bachelard, Béguin, etc.—devalorizarea subliniatã a istoriei aduce primatul metapsihologiei, în defavoarea, mai ales, a esteticului—e vorba tot despre preocuparea pentru personalitate, cu toate cã istoriei, curiozitãţii istorice, îi ia locul aceea metapsihologicã, analiza metapsihologicã, e tot o criticã interesatã mai mult de autor, decât de operã (ba chiar, la Noii Critici, aceastã impresie, de primat al autorului, e încã mai accentuatã, dispãrând cu totul analiza esteticã obiectivã—existentã la Sainte—Beuve, Taine, etc.)—abdicarea de la esteticã. Thibaudet, deşi repudiat de cãtre cel puţin unii dintre Noii Critici, nu e, în studiile lui despre autori, aşa de îndepãrtat de ambiţiile acestora—dimpotrivã. Eu vãd în Thibaudet cel puţin un precursor al Noii Critici.