Nevroticul tinde sã reitereze tiparul unui eşec iniţial, fundamental, marcant, la care a rãmas—spasmul psihic primar. El rãmâne, volitiv şi afectiv, tributar evenimentului traumatic principal, povara sa. Cu aceasta se coreleazã fastidioasa, epuizanta înscenare nevroticã—regizarea, minuţioasã cu toate cã subconştientã, a nenumãrate alte eşecuri similare primului.