Apreciind dupã ceea ce spune Ryan (‘Dacã nu ar fi existat pãcat, fiinţele umane …’), şi Sf. Toma credea cã, dupã Creaţie, era necesarã o pefectare—chiar dacã nu prin Întrupare, ci, în cuvintele lui Ryan, oamenii ‘nu ar fi murit, ci ar fi fost transferaţi în condiţia de fericire—vederea esenţei Lui Dumnezeu’—rezultând clar cã Sf. Toma vedea în mântuire altceva decât restaurarea condiţiei adamice, care avea nevoie de desãvârşire. Numai cã Sf. Toma presupunea cã resortul acestei perfectãri necesare ar fi fost, în absenţa Cãderii, ‘mutarea în fericire’, nu Întruparea. Vreau sã subliniez cã evolutivã, transformistã, e şi teoria tomistã, starea adamicã fiind mai puţin decât teoza. Şi în perspectivã tomistã, condiţia Protopãrinţilor trebuia depãşitã, era insuficientã.