Sâmbătă seara, ‘The Stone Cutter’, cu Joe Mantell şi Don Beddoe, episod din ‘One Step Beyond’; cele două teme sunt surditatea, împietrirea, obtuzitatea fiului, şi secretele oraşului patriarhal, ale comunităţii rurale. Episodul nu e deloc sentimental, dimpotrivă: duritatea unei existenţe rurale, cu secretele ei, şi cerbicia vindicativă a fiului, care ratează a doua oară. Nu înţelege misterul existenţei, nu-şi înţelege tatăl, nu înţelege orăşelul unde s-a născut; nu înţelege, răstălmăceşte stihialul reprezentat de cioplitor, însă nu înţelege nici ce s-ar fi cuvenit să facă în acel amurg, şi încă scena iniţială, masajul, îl arată irascibil şi întărâtat, apoi preocupat de supravieţuirea tatălui, pe care nu-l vizitase, şi pe care nici nu-l veghează, aşadar străin nu numai de rânduielile unei lumi patriarhale, însă şi de rânduielile umane elementare. Semnificaţia e foarte diferită de cea a episodului cu trapezistul nesăbuit.
E o dramă cu şapte personaje (fiul, maseurul, doi medici, tatăl, şeriful) şi fără personaje feminine, corespunzănd naturii ei de parabolă aspră, necruţătoare. Nu e numai neînţelegerea stihialului, însă şi aceea a umanului elementar.
Iar în alt registru, debaraua aceea cu daruri chiar are ceva emoţionant. Probabil că, în existenţa fiului, aşa cum a ajuns să fie, şi darurile acelea veneau prea târziu. E ceva care poate să explice insipiditatea fiului. El nu oferea aşa cum se cuvine, însă nici nu mai era în măsură să primească.
Mantell avea 44 de ani când a jucat în acest episod, şi e foarte potrivit în rolul de ins mărginit şi agresiv, de lichea lipsită de principii, încordat, hain şi lipsit de orice conţinut uman. A lucrat mult în televiziune.