Omul nu e o funcţie (aceea intelectuală); mai bine, această funcţie nu se află într-un raport de agregare mecanică, extrinsecă, aşa cum îşi reprezintă religiile majore, metafizica idealistă, şi simţul comun în genere (inclusiv prin ficţiunile universalităţii şi consensualităţii, critica literară şi teoria gustului). Omul e determinare şi posibilitate. Univoce sunt numai noţiunile ştiinţei.