sâmbătă, 11 aprilie 2015




Steele, unul dintre semizeii panteonului western de odinioarã (din a doua generaţie, aceea dintre Mix şi Wayne sau Mitchum), povestea cã fãcea scenele de bãtaie cu Charlie King la sfârşitul filmãrii, numai dupã ce mai întâi ieşiserã sã bea; reveneau şi ‘fãceau bucãţi locul’. Beau înainte de a filma scenele fizice mai dinamice.
Nu se poate vorbi despre vechile westernuri cu buget redus ca despre un monolit; însã ne putem referi la unele dintre ele ca la baladele sau poveştile noastre cu haiduci: existã şi tiparul, dar şi elementele de originalitate, aşa încât aproape la oricare din aceste westernuri nepretenţioase, precursoarele, ca formã, ale serialelor de mai târziu, existã câte cineva care sã gãseascã elemente remarcabile sau gratificante, câte ceva care sã le confere interes. (Cine cautã în ele prea mult, aproape invariabil va gãsi prea puţin. Plãcerea încercatã depinde de standarde. Pentru început, e utilã familiarizarea cu posibilitãţile formatului.)
B. Steele şi-a gãsit un loc şi în cinemaul şi televiziunea ulterioare; chiar la apogeul carierei lui, avea o paletã mai cuprinzãtoare, asumând uneori roluri negative, sau unele în cinemaul principal. Pe ecran, pãrea un pic autoconştient, un pic afectat, neinvestit în întregime, dar nu e ceva prea rar în acest univers.
O imagine din ‘Arizona Gunfighter’, ’37, m-a fãcut curios de Ted Adams (actor de roluri secundare).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu