duminică, 19 aprilie 2015

Interpretarea structuralã


Ceea ce îi dezamãgeşte pe unii la istoria scrisã de Iorga e absenţa naraţiunii, a portretisticii, a linearitãţii, ‘interpretarea pur structuralã’.
Iorga nu face nici naraţiune, nici portretisticã, istoria pe care o scrie el nu e epicã. Nu cuprinde, câteodatã, nici factologia elementarã, ci numai elementele de sintezã. Ea trebuie sã transmitã o înţelegere a structurilor, o interpretare a epocilor în termeni structurali.
Iorga creazã prin sintezã, prin structuri, întotdeauna în litera documentului. Se situeazã din capul locului în planul structurilor istorice, reprezentate mai ales ca instituţii politice, culturale, etc..
Logica operei istorice a lui Iorga e una artisticã, şi nu sumar ştiinţificã, elementar ştiinţificã, pentru cã intenţioneazã sugerarea unor rezonanţe, etc.. Iorga nu a acceptat sã se rezume la o prezentare convenţionalã; dealtfel, nu face nici naraţiune, nici portretisticã (ceea ce probabil cã aşteptaserã unii din aceia dezamãgiţi de volumele lui). Iorga evocã literar propria lui înţelegere a unor epoci: o lume de reflecţii. E reflecţie asupra epocilor, a evenimentelor istorice, şi nu naraţiune nemijlocitã, cronologicã, sau portretisticã. Asta a fost de naturã sã dezamãgeascã.
Modelul, revendicat, sunt istoriile organice (Michelet, Lamprecht, Carlyle).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu