Adevărul literal, nefigurat, al versetelor paulinice este frapant: ‘Taina aceasta mare este’ (Efeseni 5.32), ‘Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte’ (Efeseni 5.28), ‘întru miros cu bună mireasmă’ (Efeseni 5.2), ‘tot ceea ce este descoperit, lumină este’ (Efeseni 5.14). La Evrei 13.4, ‘Cinstită să fie nunta întru toate …’, honorabile conubium in omnibus et torus inmaculatus, Τίμιος ὁ γάμος ἐν πᾶσιν καὶ ἡ κοίτη ἀμίαντος (cinstită [e] căsătoria în toate şi patul neprihănit, nepătat, virgin, sexualitatea conjugală e echivalentă cu castitatea, adică sunt o aceeaşi virtute). La Evrei 13.3: ‘întrucât şi voi sunteţi în trup’, ὡς καὶ αὐτοὶ ὄντες ἐν σώματι (ca şi cum şi voi sunteţi în trupul [lor]), nuanţă de empatie pe care o are şi Biblia latină: et ipsi in corpore morantes, ‘şi voi supuşi prigoanei’, cu dativul pluralului lui moror, zăbovitor, încovoiat, obstrucţionat, tracasat; poate însemna şi ‘în comuniune’, laolaltă (v. Irena Backus, ‘The Reformed Roots of the English New Testament’, pag. 157). Aşa sunt lucrurile după cum le vrea Dumnezeu.
Versetele Scripturii trebuie interpretate ca atare, drept ceea ce sunt, drept ceea ce enunţă, fără perfidie sau necredinţă, de aceea ipocriţii îl detestă pe Sf. Pavel. Isteţimea e artificială, pentru că nu pricepe literalul, dibuind echivocul.
Scriind versetul 32 din Efeseni 5, sacramentum hoc magnum est, τὸ μυστήριον τοῦτο μέγα ἐστίν (iniţierea aceasta mare este), Sf. Pavel enunţă un principiu teologic: unirea bărbatului cu femeia (adherebit uxori suae, Ad Ephesios 5.31) poate fi o mare taină (ego autem dico …), adică o educare majoră despre Dumnezeu, o instruire, iniţierea în viaţa dumnezeiască. Un mijloc important de a-l cunoaşte pe Dumnezeu este unirea cu femeia, şi încă mai util dacă mijlocul e căsătoria; sexualitatea iniţiază, căsătoria cinstită iniţiază încă şi mai mult. Sexualitatea dezvăluie mult, căsătoria încă şi mai mult. Iar pentru aceasta trebuie rămas la literalul erotismului şi al căsătoriei. Toate Tainele creştine sunt iniţieri, comunicări confidenţiale, confidenţe, declaraţii în taină şi rezervate aleşilor.
La Efeseni 5.28, qui suam uxorem diligit se ipsum diligit , ὁ ἀγαπῶν τὴν ἑαυτοῦ γυναῖκα ἑαυτὸν ἀγαπᾷ (cel care îşi iubeşte soţia, pe sine se iubeşte).
La Efeseni 5.2, in odorem suavitatis, εἰς ὀσμὴν εὐωδίας, aprox. într-o mireasmă aleasă, de soi, delicioasă.
La Efeseni 5.13, omne enim quod manifestatur lumen est, πᾶν γὰρ τὸ φανερούμενον φῶς ἐστιν, ‘într-adevăr tot ceea ce e vădit e lumină’ (har). Acelaşi verset 13 are quae arguuntur, cu indicativul pasiv prezent la persoana a treia plural al lui arguō, ‘a arăta’, însă şi ‘a acuza’, ‘a învinui’, ‘a denunţa’. Scriptura greacă are πάντα ἐλεγχόμενα, ‘tot ceea ce e vădit’ sau ‘tot ceea ce e condamnat’. Prin aceasta, versetul 13 din Efeseni 5 izbuteşte inefabilul.
Acest sens al iniţierii, al educării, al comunicării unei taine, şoptită şi nu divulgată, era foarte puternic la începuturile creştinismului. Perversă e ipocrizia. Cineva poate fi pervers în două moduri: prin scelerare sau prin ipocrizie.
Ai, aşadar, încredere, preaiubito.
Ezotericul e literalul. Aceste lucruri sunt adevărate în sens literal.