Duminică seara, la Missă, lectură din ‘Cartea proverbelor’, aleph mulierem fortem quis inveniet … (31.10), şi parabola talanţilor. Semnificaţia acesteia ar putea fi: să nu fii complexat. Al treilea servitor se consideră netrebnic, nu are încredere, ‘puterea’ lui e vlaga lui morală, adică încrederea puţină, lipsa de robusteţe: et timens abii. Unicuique secundum propriam virtutem, ἑκάστῳ κατὰ τὴν ἰδίαν δύναμιν, ‘fiecăruia după priceperea proprie’, δύναμις înseamnă aptitudine, iscusinţă, har, valoare, semnificaţie. Un lexicon chiar dă ‘putere morală’ ca una din valenţele cuvântului. Versetul 30 de la Matei 25 dă semnificaţia justă a predestinării, ca posibilitate, ca şansă oferită. Aceasta e chiar gândirea Sf. Ioan Zlataust. Al treilea servitor s-a oferit pe sine plânsetului şi scrâşnirii (adică pocăinţei, adică unui început de reconciliere, regretului cu care începe reconcilierea); parabola nu e deloc pesimistă. Biblia enunţă pretutindeni, întotdeauna, iubirea, iertarea. Chiar pentru cel nevrednic poate să mai fie o şansă.
Gelozia legitimă e absolut îndreptăţită, pentru că e o participare a naturii feminine la firea lui Dumnezeu, care detestă adulterul şi inconsecvenţa, ezitarea.
Traducerile româneşti ale paremiilor biblice au, la 31.10, ‘coralii din depărtare’, ‘mărgeanul’, ‘mărgăritarele’. O ediţie interlineară a Bibliei ebraice dă ‘valoare cu mult deasupra rubinelor’. Termenul e pə•nî•nîm, tradus ca giuvaiere, rubine. Rubinul simbolizează pasiunea, apărarea, soarele.
La predică, Schweitzer, liberalul meloman, şi sobrietatea lui, bunul simţ, Sf. Francisc şi începerea binelui, Sf. Augustin şi dăruirea, un film al lui Fellini şi metafora circului. Luteranul e simbolul celei de-a treia căi în exegeză.
Dimineaţă m-am gândit la protagonistul unui roman interbelic american (1929, al patrulea roman al lui Faulkner), Benjy Compson; la inversul epigrafului acestui roman; la calamburul englez; la gratitudine; la o capodoperă a romantismului francez, al doilea roman al lui Beyle.