Frumuseţea neînchipuită a versetului din ‘Cartea lui Isaia’ (Sefer Yeshayahu): ‘voi sădi cedri, salcâmi, mirţi şi măslini …’ (41.19), dabo in solitudine cedrum et spinam et myrtum et lignum olivae … (la Isaia 55.13: pro saliunca ascendet abies et pro urtica crescet myrtus). Versetul 10: ‘nu te teme, căci eu sunt cu tine …’, … quia tecum sum ego ne declines quia ego Deus tuus ….
‘Acela care a chemat neamurile de la început …’, vocans generationes ab exordio …. Acesta e orizontul infinit al profeţiei veterotestamentare. Ceea ce a crezut Renan că descoperă, identitatea creştinismului cu apogeul profeţiei biblice, le era cunoscut şi Sf. Grigore al Nyssei şi Sf. Ieronim.
‘Fiecare zice fratelui său: ‹Fii cu inimă!›’ (Isaia 41.6), unusquisque […] fratri suo dicit confortare.
În ‘Cartea înţelepciunii’, 1.1: sentite de Domino in bonitate, φρονήσατε περὶ τοῦ κυρίου ἐν ἀγαθότητι.
La Isaia 55.9: ‘cât sunt de sus cerurile faţă de pământ …’, quia sicut exaltantur caeli a terra sic exaltatae sunt viae meae a viis vestris. Versetul următor explică faptul că realul e sintonia, comuniunea: et quomodo descendit imber et nix de caelo et illuc ultra non revertitur sed inebriat terram ….