Mă gândesc la frumuseţea senină şi emoţionantă a ‘Scrisorii către filipeni’ 4, cele trei versete (‘Fraţilor, ştiu …’, scio et humiliari scio et abundare, οἶδα καὶ ταπεινοῦσθαι, verbul înseamnă a decădea, a sărăci; ταπεινόω vine de la adjectivul ταπεινός, smerit), la accentul de blândeţe sinceră şi de bunătate; pericopa din care fac parte e denumită ‘Dărnicia filipiană’. Imnul începe de la versetul 11: ‘m-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am’, enim (pentru că) didici in quibus sum sufficiens esse, ἐγὼ γὰρ ἔμαθον. Vulgata are ‘sunt învăţat’, ‘sunt deprins’, institutus sum (pentru verbul grec care s-ar putea traduce prin ‘sunt iniţiat’). Întregul verset 12 e extraordinar în latină: … ubique et in omnibus institutus sum …. Lipsa şi prisosul sunt, mai întâi, verbele humiliari şi abundare, apoi abundare şi penuriam pati. Versetul 18 are acelaşi lirism: habeo autem omnia et abundo ….
E a şasea dintre epistolele Sf. Pavel.
Apostolul scrie că a învăţat αὐτάρκης εἶναι, ‘să fiu mulţumit’. În versetul 12, verbul e μυέω (μεμύημαι, ‘am învăţat secretul’).
Filipeni 4 are şi versetul excepţional ‘Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere …’, et pax Dei quae exsuperat omnem sensum, ἡ εἰρήνη τοῦ Θεοῦ ἡ ὑπερέχουσα πάντα νοῦν.