În pericopa celor două surori (Luca 10.38-42), ‘Maria şi-a ales partea cea mai bună’, Maria optimam partem elegit, cu superlativul relativ de superioritate, nu cu comparativul; optima (optimam), şi nu melior (meliorem). Textul grecesc are ‘ten agathen merida’, ‘partea bună’: τὴν ἀγαθὴν μερίδα ἐξελέξατο, ‘a ales partea bună’. ἀγαθός e termenul cel mai generic pentru a desemna binele, inclusiv bunătatea, şi ceea ce e de provenienţă dumnezeiască, deasemeni ceea ce e cuviincios, chiar generozitatea. Segond traduce: ‘partea bună’. Biblia regelui James traduce la fel.
Pericopa are cinci versete, şi aminteşte o altă pericopă de la Sf. Luca, 7.36-50 (‘Un fariseu a rugat pe Iisus …’), pericopa vasului de alabastru; similtudinea găseşte o confirmare suprinzătoare la Ioan 11.2 şi Ioan 12.3; Ioan 11.2 anticipează asupra pericopei cinei din Betania (Ioan 12.3): ‘Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir …’. Însă înrudirea celor două naraţiuni e foarte sesizabilă şi la Sf. Luca.
După pericopa surorilor, Sf. Luca urmează cu Rugăciunea domnească şi învăţătura despre rugăciune. Într-adevăr, reculegerea din versetele care au precedat e alegerea bună.

Parabola zilierilor (Matei 20.1-16) poate fi înţeleasă şi ca referindu-se la continuitatea Testamentelor, la progresul gândirii, de la vechea înţelegere contractuală la înţelegerea în termenii harului: ore ale istoriei. Înseamnă şi că întâia alianţă, aceea cu evreii, nu e revocată (Matei 20.14). ἀγαθός εἰμι, ‘sunt generos’.