Max Elskamp are o amploare, o cuprindere lirică simfonică în ‘Mângâietoare a mâhniţilor’, care e echivalentul literar al unui poem simfonic, cu o analiză a elementarului (ochi, picioare, foame, sete, trup sărman, friguri, febră, ‘o ţară de zăpezi fără sfârşit’, ‘sărmanii copăcei’, cerul se vrea ‘cu stângăcie’ albastru): ‘Căci cunosc suflete inefabile’, ‘o grădină de inimi din argint aurit’, ‘Cei prea bătrâni ca să se mai vindece/ Au plecat domol’, ‘O iarnă aşa veche de ploaie şi de vânt’.
‘E boală până şi în rugăciuni.’
Sorii, soarele multiplicat, s-au înălţat ‘ca pentru a lăcui jucării’.
Tainele religiei rămân dimensiuni morale, în dramatismul existenţei, nu sunt transpuse naturist, nu sunt obiectivate naturist, natura reflectă sacrul, participă la el, fără să îi fie obârşie, principiu. Aşa încât nu există antropomorfizare, răstălmăcire antropomorfistă.
Patrick Zeyen menţionează, în ‘Acédie et rédemption à Anvers’ [1], ‘descoperirea primitivilor flamanzi’ de către viitorul artizan (‘Alfabetul Sf. Fecioare’ e un volum xilografic, cu xilografii colorate, imprimate pe o singură parte şi pliate, aşa cum le descrie Évanghélia Stead). Pentru ‘Alfabetul Sf. Fecioare’ a învăţat gravură japoneză, a utilizat reperajul japonez, câte o placă pentru fiecare culoare, mai multe treceri ale foii prin presă, nicio literă mobilă. Fiecare pagină a fost în întregime gravată.
Lui Elskamp îi plăcea oraşul vechi din Anvers, ‘Evul Mediu flamand dinainte de Carol Quintul’.
Elskamp s-a născut în mai, cu 155 de ani în urmă. Unele poeme ale lui sunt optimiste şi însorite, uşoare, amabile: ca acela al sărbătoririi navelor, ‘mereu şi încă mai aproape de marea care s-a aurit’, ‘pentru auz’, ‘concertul lunii mai’, sau acela al muzicii oraşului: muzică a cuvintelor, a animaţiei străzii, a orelor, a sărbătorii. Simplitatea aceasta, cu alura atemporalităţii, vizează semnificativul.
Évanghélia Stead analizează asocierea ‘formei litanice’ cu abecedarul, şi ‘dezarticularea literei’ (dezarticulările trapezistelor Madison, amintite într-o scrisoare din 1918, publicată în volumul din ’62). Elskamp ‘se înscrie […] într-un curent mistic occidental profund’, al Acatistului bizantin şi al abecedarului lui Chaucer [2].
Van Lerberghe conştientiza natura netradiţională a acestor litanii, dar şi autenticitatea şi sinceritatea lor: spiritualitatea nesimulată.


NOTE:

[1] Patrick Zeyen, în ‘Lettres ou ne pas lettres. Mélanges de littérature française de Belgique offerts à Roland Beyen’, ed. de Herman, etc..
Dar în această interpretare, convenită, artificială prin surplusul de isteţime oţioasă, existenţa e întrucâtva schematizată.
[2] Laurence Brogniez, ‘Écrit(ure)s de peintres belges’.