joi, 29 iunie 2017




Mamei îi plăceau memoriale de călătorie foarte variate ca modalitate literară: în registrul gazetăriei inteligente (Rusan, romancierul spaniol), acela al etnologiei şi al naturalelor (un autor rus), acela al lirismului şi al reflexivităţii. Unele erau opere narative unitare intrinsec, altele, secvenţe lirice, poeme în proză. Amintea adesea un episod dintr-o călătorie în India a lui Ralea. Predilecţia mamei se îndrepta către psihologie, operele de moralist, acuitatea psihologică, şi către lirism, percepţia geografiei, sentimentul peisajului. E necesară o deprindere cu extrovertirea: prin gazetărie, geografie, sociologie.
Într-o vreme, la 23 de ani, am citit şi eu câteva astfel de lucrări (Beyle, Taine, Diehl). Alte dăţi i-am citit pe Gide, Hogaş, Bouvier, Dumas.
London a publicat câteva reportaje de călătorie: drumul către Klondike, un itinerar începând la Dawson, Tampico.
Malraux credea că ceea ce a scris mai bun Barrès sunt nişte pagini din ‘Ancheta în ţările Răsăritului’ (ceea ce Marie-Odile Germain numea ‘gustul digresiunii, al conciziei’).
Mama îi admira pe clasicii români ai literaturii de călătorie sau geografice (C. Golescu, Hogaş, Vlahuţă, Bogza).
Mă gândesc adesea la literatura care îi plăcea: Sebastian, Istrati, Faulkner, ‘Pe aripile vântului’, Hugo, Diehl, Zweig, Feuchtwanger. La 55 de ani, primăvara, citea o istorie a educaţiei în Antichitate.
Citea biografii, memorii politice, lucrări referitoare la culturi antice sau orientale; îi plăceau teoriile antropologice ale unui autor antebelic, admira filologia lui Philippide (nu şi pe Iordan, Graur, etc.), îmi recomanda literatura digresivă a lui Odobescu, îşi amintea de premiera românească a ‘Ghepardului’ şi de sfatul pe care unul din profesori îl adresase studenţilor; îi plăceau filmele Marinei Vlady, un rol timpuriu al Brigittei Bardot …. Respecta literatura lui Mann. În copilărie căutam să integrez, să asimilez lucrurile pe care mi le povestea, fiindcă discutam mereu, iar eu îi primeam cu încredere cuvintele: Flaubert, Zweig, Feuchtwanger, Françoise Sagan, ‘Diligenţa’, ‘Pompierul atomic’, ‘Învierea’.
Îmi recomanda literatura ludică a lui Odobescu, drept un standard al erudiţiei dezinvolte.
Una din expresiile sfinţeniei e aceasta: nu avea sentimentul iluzoriului existenţei. Îl avea pe cel al zădărnicirii, însă nu şi pe al zădărniciei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu