‘Crabii mişună pe insulă’, ‘În luptă cu timpul’

Povestirea antologică a lui Dneprov era odinioară celebră printre cetitorii revistei, şi pe bună dreptate, pentru că e bine scrisă. În rusă a fost publicată în ’58.
Cookling şi Batt sunt aduşi de o goeletă pe o insulă, unde debarcă cu nişte lăzi care conţin unelte şi provizii, un cărucior, plăci şi bare, ţagle de fier, cupru şi zinc, crabul cu oglindă parabolică şi cristal roşu, pentru un experiment de tehnică militară, testarea unui robot care va spolia inamicul de metale. Cei doi populează insula cu roboţi autoreproductibili, care luptă pentru resurse: roboţi care fabrică alţi roboţi asemănători, consumând tot metalul pe care-l pot găsi. Motivul pentru care crabii îl atacă pe creatorul lor nu e un secret.

Povestirea Valentinei Juravliova, ‘În luptă cu timpul’, e remarcabilă pentru subtilitatea şi precizia stilului (înainte de angajarea fermă şi triumful comunismului): Zorin, Sadovski, hipotermia. E foarte probabil să fie o parabolă politică (lepra, îngheţul: ca moarte, ocnă, sau antipodul ‘dezgheţului’), a cărei semnificaţie e echivocă. Avertisment? Ameninţare cu represalii? Făgăduinţă?
Sadovski e un leprolog bolnav de o formă atipică de lepră; o vreme, a lucrat ca cercetător, şi e tipul intelectualului, a cărui profesie e periculoasă, pe când interlocutorul său e omul viitorului, activistul, care poate să pară ridicol, stângaci şi neîndemânatic atunci când e scrutat de bolnavul Sadovski, dar care îşi regăseşte fermitatea când trece la înfăptuirea măsurilor care vor asigura vindecarea medicului care a fost el însuşi atins de lepră, iar dacă niciunul din cei doi nu e desăvârşit, Zorin având fobiile lui, ei ajung să păşească împreună, de mână, în orânduirea comunistă. Paginile despre logica alternativă, despre raţionalitatea alternativă a lui Sadovski sunt emoţionante, ca şi credinţa despre arbori, cu emanciparea medicului de austeritatea şi de abnegaţia abstractă; hotărârea luată nu neagă această descoperire a vieţii. Încă din conversaţia celor doi medici se vădise simţul viu al situaţiei. Autoarea lasă arta să decidă, şi paginile de până la angajarea decisă sunt convingătoare. Celor ca dezmorţitul Sadovski li se pregăteşte îngheţul. E vremea ca aceia precum leprologul să accepte terapia.
Simpaticul gerontolog e reprezentantul noului conducător al Uniunii.
Există şi o inefabilă sugestie umoristică: oamenii au învins lepra şi bătrâneţea, însă comunismul a biruit pretutidindeni! Efectul umoristic al dezvăluirii e indiscutabil. Stilul autoarei exprimă suficientă inteligenţă, încât asemenea semitonuri să nu pară întâmplătoare.