joi, 14 ianuarie 2016



Cât din ceea ce scriu e deasemeni cârpăceală, lăutărism, şuetă oţioasă, impresionism.

‘Temutul interlop Sadoveanu.’ Râpa.

Creştinismul ar putea să sugereze un indeterminism mai adânc: eul profund; ‘liberul arbitru’ nu e atribuibil nivelului conştient. Dacă există un temei de libertate, acesta e posibilitatea eului adânc. Eul cotidian nu e liber. Gândim ceea ce ne dictează, ceea ce ne oferă subconştientul. Totuşi, există o informare a subconştientului, relaţia acestuia cu lumea e bilaterală.

Cineva scrie că păgânii şi păcătoşii nu au caritate. Acest tip de certitudini e ceea ce au încercat să spulbere unii progresişti, enormitatea acestor convingeri. În primul rând limbajul lor e înăbuşitor, fals, nemăsurat, pompos. Acest ‘tranzit verbal’ exprimă o înşelare, însă şi contribuie la ea, o legitimează.

Lumea gândită e dată deja ca lume gândită, e înfăţişată, reprezentată, prin limbaj, subconştient, etc.. Lumea gândită încetează să fie ‘obiect senzorial’, empirie pură. Regulile gândirii sunt … ale gândirii (limbaj, însă nu numai). Cunoaşterea reflectă deopotrivă realul extramintal şi pe sine însăşi; acesta e bunul simţ criticist. Cunoaşterea participă la ceea ce îi e reprezentat, dat ca obiectul ei independent. Bunul simţ simbolizează tocmai regulile gândirii, faptul că obiectivitatea nu e ‘simpla adecvare la obiect’, ci, mai întâi, acurateţea, adecvarea la regulile proprii, la principiile înnăscute, la apriorismele gândirii.

Ca BP: capadocienii & cele trei vols. (patrologie, PH) & tratatele.

Dezgustul unora ar putea să se refere la apologetica populară, la apologetica prozelitistă şi confesionalistă, sau la aceea de un nivel mediocru.

Episcopul scrie că ‘fluxul multicolor al vieţii’ înseamnă Alfa; însă nu trebuie disjuns de răgazul lăuntric, tocmai pentru că răspunsul dilemei e nu alternarea, ci unitatea. Alfa nu va fi absorbit în Omega, sau escamotat, dimpotrivă. Alfa participă la unitatea imanentă deopotrivă cu Omega. Fiecare e afirmat ca atare, e sfinţit. Mai departe, Dumnezeu e şi imanentul, poate tocmai pentru că ceea ce gânditorii descoperă ca imanent e profunzimea realului, aşadar transcendentul care nu eludează realitatea. Imanentul perceput e o transcendere, însă nu aceea idealistă.

Festa sârguinţei, a ‘lucrărilor’, e aceea că tinde să epuizeze, să falsifice; e ceea ce îi afirmă Iisus atât uneia din gazdele lui, cât şi sârguincioşilor dijmei. Impozitul exprimă înţelegerea legalistă.

‘Adoraţia’ şi Aristotel, unii antici, deiştii, Voltaire; anomalia de a crede că vrednicia unui zeu găsit prin raţiune e îndoielnică—alternativa fiind, care? Dilema e falsă, dar neînţelegerea nu e numai semantică, ci şi dependentă de o accepţie romanţioasă şi formală a ‘adoraţiei’. Iisus nu aproba ‘adoraţia’ farizeilor. Esenţialul îl şi simţi. Din nou, simt cât de neîncrezătoare e această vraişte, care nu se încrede în probitatea intelectuală.

‘Dar dv., când sfinţiţi apa de Epifanie, ştiţi la ce dată e Botezul?’

Credinţa găseşte şi ea un Dumnezeu după chipul ei. Adică nici ea nu e lipsită de iluzii proprii. Poate exista un iluzoriu al credinţei, aşa cum există unul al silogisticii. Prin definiţie, credinţa nu e afectivitate pură, nu e reductibilă la afectivitate. Chiar ca încredinţare, îi trebuie un termen exterior, un obiect: e încredinţarea de ceva. Chiar în confortul defetist al pietismului, ceva e crezut. Iar legătura dintre simţirea pietismului şi obiectul ei e deasemeni intelectuală. Silogismul iluzionează, dar şi trăirea, pentru că şi ea e incompletă aşa cum se înţelege. Trăirea, credinţa nu pot să eludeze gândirea, chiar şi când pretind că o fac. Chiar când credinţa e har, omul se ghidează după simţirea lui, după ‘partea omului’, iar a afirma că însăşi această simţire negrăită e necreată înseamnă să suprimi distincţia dintre necreat şi creat.

Ipocrizia de a insinua că ‘întregul public e de partea criticului’, când nici măcar poeţii nu sunt; cum să aibă criticul acordul gustului public (care, la început, însemna al criticului educat, etc.), dacă nu îl are nici pe al autorilor? Acordul public e cel mai adesea smuls, dacă există, e obţinut prin sugestionare; criticii, autorii nu au ajuns la un unison (iar când sunt reiterate locuri comune, e reproşată banalitatea, lipsa curajului, laşitatea şi comoditatea, mulţumirea cu poncife). Dacă aşa arată poezia pentru poeţii mediocri, la fel arată şi pentru public. Contează mai întâi cum admiri.
Acordul poate să fie numai unul de grup: de sensibilitate. Receptorul participă la ceea ce receptează; dar majoritatea criticii pare convinsă de o ipoteză precritică, de universalitatea datului. Greşit nu e să enunţi ceea ce gândeşti despre ceea ce simţi, ci să pretinzi că aşa ar trebui să creadă toţi, că rezultatul, prin natura lui personal, e universal.
Câţi dintre cei convinşi că Sainte-Beuve are dreptate îi şi citeau pe cei despre care scria criticul?

Marţi, mă gândesc la irizările unei vârste. La posibilităţile ei de inefabil.

Există o anume austeritate, care necesită un anume stoicism.

Religia şi Biserica (nu numai drept cler, sau ierarhie, ci instituţia întreagă); sociologia analizează comunitatea credincioşilor.

Trei policieruri & două comedii & ungurul & arte marţiale.

Joi, 8 ¼ seara—8 ¾: cină (cârnaţi, zacuscă). De la 10 ¾ seara, ‘Casa bântuită’.
Vin. seara, citit 1 ½ ore (după 9—după 10 ½). Vin. seara, mă gândesc la policieruri. Cafea (3, seara) & confuz & ţigări & policieruri.
De la 11 seara, ‘Cortină …’.
Sb., de la 5 ¾ seara, zece ţigări. Sb. seara, citit 3 ½ ore.
Dum., de la 12, 16 ţigări.
Dum., de la 10 ½ seara, ‘Ziua trifidelor’.
Marţi, citit 4 ½ ore. De la 10 ½ seara, ‘Detectiva …’.

Sb., 155 & 100 & 107,1 mii [ţigări & 1 ½ kg. smântână, la 70 mii kg. & un pui].
Joi, 30 & 91,5 & mii [kingul & cârnaţi, pâine & web]. Vin., 155 & 198,4 mii [ţigări & polonezi, pâine, cafea, pandişpan, cola].
Dum. dim. mai aveam 2,65 mil..
Luni, 50 & 155 & 74,7 mii [langoşi & ţigări & pandişpan, cola]. Marţi, 155 & 77,7 mii [ţigări & pâini, cafele, cola]. Mi., 155 & & 78,7 mii [ţigări & porc & pandişpan, pâine, cola].
Joi dim. mai am 1,51 mil..
Joi, 155 & 30 & 20 & 71,2 mii [ţigări & gogoşi & castraveţi, 1/3 kg. & cafele, pâine, cola].

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu