Fiinţa are acees la experienţã, care e dinamicã, discontinuã şi neconsensualã, nu la realitate. Prisosul de logicã e o exagerare realã, fiindcã e extrapolarea analizei valabile pentru situaţii verificabile (logicã, mecanicã), la ansambluri nesurvolabile, sau mult mai complexe. Logica opereazã cu entitãţi simple, consensuale. Ca formã, ea e dependentã de acest conţinut. Operaţiile logicii îşi pierd valabilitatea când abordeazã subiecte de altã naturã (aporiile, paradoxurile sofiştilor, enunţurile prea generale). Existã o discontinuitate între analizabil, elementar, pe de o parte, şi întreg, pe de alta: nu e o progresie infinitã. În paradoxurile sofiştilor, discernem cã nici cretanii nu sunt entitãţi elementare, nici mişcarea nu are atemporalitatea analizei mecanice.

Trişarea, cârpãceala, formalul. Grabã.

Severitatea inutilã, irositã. Severitatea ridicolã.

Ca şi contracararea unei mişcãri ascendente (ieri & azi). 6 mil..

Religia care îl face pe om sã se închipuie într-un univers închis, predeterminat, formal din punctul de vedere al acţiunii.

Schiţasem, de ieri (vin.), o mişcare ascendentã.

Ritm & fumat & strãdania & ½ mil..

Modulul & ‘Explora’ & strepezita, azi.

Personalismul biblic e mai degrabã un antropomorfism, nu o revendicare polemicã, ţine de istoria şi caracterul gândirii unui popor, nu de o metafizicã prescriptivã, normativã; e şi o ‘gândire fãrã alternativã’, în sensul cã aceasta era reprezentarea spontanã. Evreii ‘nu ştiau altfel’. Gândirea biblicã e antropomorfã ca toate teismele, cel puţin acelea timpurii; pot sã revinã formele, dar nu perspectiva, nici conotaţiile resimţite, aşa încât personalismul modern, filozofic sau oţios, nu poate fi o revenire la acela antic. O amalgamare, de reprezentare literarã şi de metafizicã, avusese loc încã la evrei, pe pragul erei creştine; iar lucruri care au fost amalgamate, fie fãrã prea multã analizã, fie în numele unei opţiuni religioase conştiente, asumate, au trebuit, apoi, conciliate artificial. Iudaismul teologic de pe vremea începuturilor creştinismului nu mai era acela al autorilor Bibliei.

(În alţi termeni: personalismul biblic nu e o ripostã antiscolasticã.)

III: formatul & funcţia & seriale.

Sapiditatea. Nearb.. Vrafuri. Hull. Westernuri. Scrise azi & ieri. Tel.. Ploaia. Fumat. Vrafuri.

Aprecierea şi sapiditatea artei, ca şi ale oricãrei experienţe, sunt o chestiune de sinergie.

Budincã. Nearb.. Seriale. Larcher. Hull. Îndreptãri. Cinema. No. & stilul. Merele. Nuci. Rãstãlmãciri. Fumat. Cinã. Prânzul. Foame. Leafã. Ed.. Vrafuri. Seriale.
Echilibru. Inefabilul. Aer. Cafea.

Victimizarea şi mitomania, substratul, nepãsarea.

Fiinţa umanã poate ajunge la interpretãri ale experienţei, nu ale realitãţii, iar acestea presupun întotdeauna o perspectivã. Logica oferã înţelegerea unui anumit registru al experienţei. Mintea, inteligenţa sunt mai degrabã o funcţie organicã, decât o maşinã logicã.

Marţi, bilete, cabinetul, cardul; baterie.