Conferinţa şi, mai ales, întrebările care i—au urmat au fost o bună ocazie de a aminti şi discuta metafizică şi chiar filologie carteziană.
Când Marion i—a menţionat pe studenţii români pe care i—a întâlnit, gândul meu a fugit la Franţa, Bârlad, expatriere, ratare, etc..
La conferinţa ‘Conştiinţa, de la intenţionalitate la chemare’, am scris aproape zece pagini din ceea ce a rostit Marion—şi două pagini din prezentare şi Laudatio citită de Bondor.
Românii vorbeau despre fenomenologie de parcă ar fi fost algebră.
Alăturarea disonantă a numelor lui Petrovici şi Marion a prilejuit şi o eroare evitabilă—tricentenarul naşterii lui Descartes nu putuse fi cândva după Primul Război.
Din fericire, Marion a avut tactul de a nu omagia o cultură română despre care probabil că nu ştie aproape nimic.
Posterul conferinţei îl dezavantajează pe Marion; acesta, mai scund decât gazdele lui, are o înfăţişare plăcută, virilă şi nu lipsită de bunătate, face o impresie bună—fără aerul intens antipatic al portretului din poster.
Un alt fapt semnalabil e acela că universitarii români vorbesc prost franceza, cu accente şleampete şi ridicole.
E adevărat că şi ‘latina evocată’ a lui Marion cam şchiopăta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu