Deconcertantă, la Marcuse, e poziţia anti—ştiinţifică, cu totul heideggeriană, denunţarea ştiinţei, blamarea logicii, etc., ceea ce e de natură să surprindă din partea unui marxist, care ar fi trebuit să vadă în raţiunea tehnică complementul obiectualizării ca dispoziţie fundamentală (cu toate că nu unică) a omului.
Surprinzător la Marcuse e reacţionarismul.