165 de ani de la apariţia ‘Manifestului Partidului Comunist’

Anul acesta se împlinesc 165 de ani de la apariţia ‘Manifestului comunist’—răstimp în care revoluţia nu a survenit, iar proletariatul apusean, căruia îi revenea răspunderea ei, a dispărut.
O schiţă premergătoare se numea ‘Principiile comunismului’. În primăvara lui ’47, Marx se alăturase ‘Ligii comuniştilor’. Aceasta fusese mai întâi grupul socialist Bund der Gerechten , înfiinţat în ’36 la Paris. În ’39, sediul Ligii s—a mutat la Londra—iar în ’47 a devenit Liga comuniştilor. Dar revenind la lucrarea din ’48, putem măsura, azi, adevărul politicii ei.
Liga drepţilor provenea dintr—o societate secretă, şi fusese precedată de ‘Liga secretă republicană …’. Fondatorii societăţii secrete ‘Liga drepţilor’ erau meseriaşi nemţi stabiliţi la Paris. Teoreticianul lor a fost Weitling; acesta era un socialist utopic elveţian. Se spune că Feuerbach a fost inspirat de operele lui Weitling.
Liga drepţilor era ‘ramura germană a Societăţii anotimpurilor’, a lui Blanqui. Aşa se face că muncitorii din Liga drepţilor au participat la insurecţia pariziană din ’39—ceea ce i—a costat. Chiar Weitling a fost exilat în Elveţia în ’41 (repatriat, la drept vorbind). Weitling plănuia revoluţia socială care să abolească proprietatea—aici e reveria politică marxistă în principiul ei istorico—ideatic. Instalarea la Londra a fost necesitată tocmai de eşecul insurecţiei amintite, din ’39.
În acest mediu de visări şi acţiuni politice începe Marx—şi pentru această Ligă a comuniştilor scriu Marx şi Engels ‘Manifestul …’ lor ilustru. Lucrarea a apârut în februarie ’48.
Lui Bernstein îi displăcea, şi o taxa drept blanquistă. Pecetea inspiraţiei e plauzibil să existe. Unii au denunţat un plagiat (fouriéristul Considerant).
Liga comuniştilor a fost dizolvată în 1852; unii foşti membri s—au regăsit în Prima Internaţională.
Tânărul Marx a început prin a fi revoluţionar, şi prin a se interesa de revoluţie, mai mult decât de agentul ei. Trăind într—un veac al revoluţiilor europene, politica lui Marx e şi o expresie a acestui fapt. Gândea politica în termenii radicalismului revoluţionar; când faptele, mersul istoriei au infirmat unele teze, etc., unii dintre epigoni au preferat să îi spună utopismului pe nume, şi să şi—l asume.
Marx vrusese o carieră universitară.