miercuri, 31 mai 2017

Hieratismul iluzoriu şi fad al criticii de poezie sau de artă, ca ton oracular fals, ebrietate verbală, supralicitare, o direcţie greşită.

Iisus afirmă că religia biblică, Moise, şi religia populară a evreilor coincid. Unii răstălmăcesc drept ezoterism înţelepciunea cotidiană pe care n-o înţeleg, şi o travestesc ca arabesc. Moise şi profeţii sunt absolut necesari.

Ordinea neiluzorie, dramatismul neiluzoriu. Răul aduce sentimentul iluzoriului. Binele nu e iluzoriu, nici fericirea, nici bunătatea resimţită şi, din păcate, nici răul.

Dum. seara, la TV, Goma, în martie ’96: cei care ‘au ucis, au torturat, au umilit’, Nicolescu; Paraschivescu şi ‘Ostinato’.

Am întâlnit un om care era mai puternic decât ei toţi.

Îmi place ideea că simţul religios a înţeles substratul autentic: Sf. Maria, Sf. Iosif.

Nesimţirea de a sugera familiaritatea. Sau de a da laşitatea drept morală.

Marţi mi-am amintit cât de mult îmi plăcea o capodoperă romantică, ‘Ruy Blas’, deşi pe atunci nu îi înţelegeam structura şi intriga ingenioasă; nu avusesem niciun motiv să mă dezic de această predilecţie.
Mi-am amintit şi de sfatul referitor la videocasetofon.

Dum. seara, la Missă, colocviul lăuntric al unei adolescente, piatra de moară şi neghina.
Marţi seara, la Missă, novena Rusaliilor (‘Sfinţilor Apostoli ai Domnului nostru’).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu