joi, 22 septembrie 2016




Ceva din om trebuie să moară, pentru ca altceva să trăiască. E mai bine ca omul să aibă drept stindard moartea ca pocăinţă, decât moartea ca ticăloşie şi depravare; e mai bine ca omul să se gândească la moarte, decât ca moartea să gândească în el şi pentru el. Moartea poate fi o emblemă a pocăinţei, alese sau îndurate, ori a decrepitudinii. În acest mod, Dumnezeu e înţeles ca putere eliberatoare, ca lucrarea harului, nu ca putere apăsătoare. Omul gândeşte, decide şi acţionează.
Harul e inefabilul psihologiei, sau negarea unei psihologii integral deterministe. Aici, creatul ar însemna determinabilul. Harul înseamnă posibilităţile inedite ale acţiunii.

Împotrivirea faţă de Sf. Spirit, raţiunea. Sf. Ilie.
Uneori trebuie trăită şi desăvârşită idila cu o operă, atât cât e firesc. Idealul atemporalităţii poate să nege posibilităţile vârstei.

Critica adresată de romanciera americană: curajul de a se împotrivi majorităţii. Ceea ce îi opune ea vremii de azi e nu infailibilitatea, ci gândirea. Ea nu neagă prezentul în numele infailibilităţii, ci al gândirii. Divergenţa nu trebuie să descumpănească, şi nici să îndemne la capitulare.

Harul înseamnă că în acţiune e dat, sau survine, mai mult decât se putuse prevedea, că nu poţi afla până când nu încerci (nu până când nu îţi închipui că încerci); ca aproximare a realului, închipuirea e întotdeauna şubredă.

Închipuirea şi gândirea. Imaginaţia are un rol ca auxiliar. Ea nu poate suplini raţiunea, obiectivitatea. În schimb, le poate scâlcia, submina.

Unele personaje literare bonome, tocmai pentru că sunt ideale, pot fi modele de viaţă, pot îndruma.

Mediocritatea tacticoasă a lui BW, majoretă a mediocrităţii altora.

Înlesnirea, menajarea, simbolurile intelectualităţii, bastionul, ruralul, autohtonismul, degringolada post-colectivistă.

Coerenţa afectivă a unei realităţi imaginare, limpezimea artistică. Până la urmă, atât capodopera lui Gib, cât şi ‘Parma’ sunt idile. Dar trăsăturile individuale ale operelor nu trebuie amalgamate.

Elasticitatea şi precizia minţii, sau obiectivitatea, sunt calităţi distincte.

Verosimilitatea criticii. Circularitatea unor inducţii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu