joi, 22 septembrie 2016




Luni, de la 10 ¼ seara, episodul cu Hopper din ‘Petticoat Junction’ (‘Bobbie Jo and the Beatnik’, regizat de Yarbrough), pe când nu devenise ridicol să fii inofensiv, satiră bonomă a grandilocvenţei apocaliptice a generaţiei tinere de avangardişti. Dispreţul unora faţă de primele decenii de comedie TV americană e la fel de nedrept şi obtuz ca acela faţă de comedia silenţioasă de la începuturi. Când umorul e relativ lipsit de originalitate, e mai convenabil să fie inofensiv şi bonom, ca aici, nu colţuros şi insipid. Deoarece bonomia inteligentă chiar dă o oarecare sapiditate.
Principalele bucurii date de episod au fost să reîntâlnesc regizorul şi una din actriţe, şi să îl întâlnesc aici pe actorul vârstnic.
Îmi plac atmosfera şi stilul, relaxat şi eficient. Rolul lui Hopper e, într-un fel, autocritic, dar nu e o caricatură; m-am bucurat să reîntâlnesc regizorul (fost salahor al cinematografului de gen, recalificat ca salahor al televiziunii), o actriţă (sora mai emancipată), pe oaspete, şi să întâlnesc un actor stimat de alţii. Amânasem 1 ½ ani.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu