În critică e important nu gustul, ci clarviziunea, adică harul de a te bucura liber, exultarea inteligentă, deschiderea intelectual-afectivă, receptivitatea emoţională şi elementul personal, precizia percepţiei, limpezimea simţirii. Comunicabilitatea rezultatelor analizei depinde de înrudire. Decisivă în critică e însufleţirea, girată de coerenţă, de consecvenţa raţională, de logica integrală.