Gouhier a scris trei eseuri despre Gilson, şi îl menţionează în conversaţile cu Montremy (al patrulea interviu: ‘Doi maeştri: Bergson şi Gilson’); remarcile, fie şi ocazionale, sunt valoroase: ‘Cu Bergson, spiritul pozitiv al sec. XIX continuă’.

            ‘Când camarazii lui citeau Kant, Bergson citea Spencer.’

            În ‘De la Aristotel la Darwin …’, Étienne Gilson evoca un curs în care Bergson comenta ‘Principiile’ lui Spencer.

            În ‘Henri Gouhier se souvient …’ e citat crezul lui Étienne Gilson: ‘Numesc aşadar filozofie creştină orice filozofie care, deşi distinge formal cele două ordine, consideră revelaţia creştină drept un auxiliar indispensabil al raţiunii’. ‘Există o competenţă a Sf. Scaun în materie de filozofie.’

            Căutarea ‘dovezilor existenţei’ îi părea lipsită de interes.

            ‘Nu am confundat niciodată filozofia şi religia.’ (Gilson)