duminică, 20 martie 2016




Zilele acestea m-am gândit la Byrd, Morris, Bickford, R. Armstrong, W. Ford, înaintaşii.

Semnificaţia divergenţei dintre gândirea obişnuită şi cea pedantă, dintre modul obişnuit de a gândi, şi acela artificial. Utopia scolastică escamotează faptul că logica aristotelică nu e numai formală în principiu, neutră metafizic, ci şi utilizabilă numai pentru raţionamente despre obiecte de o simplitate ideală, despre termeni univoci, etc. (ca atare, întrebuinţările ei curente exprimă, de fapt, o metafizică nemărturisită). De la simplu la complex nu e un eşafodaj logic, ci un abis le separă. Irelevanţa abruptă a logicii clasice, abstracte. Raţionamentele ei sunt, cel mai adesea, ideale. Domeniul logicii aristotelice e abstractul. Însă nu aşa se gândeşte. Metoda aristotelică e valabilă pentru situaţii elementare sau abstracte.

Ca expresie a loazirului, şi ca simboluri.

Mahalagismul hâd, şi credulitatea.

Loazirul, ideea de loazir.

Frumosul cu care vei trăi e numai frumosul propriei vieţi, acela de care eşti capabil.

Cum erau recapitulate westernurile acum 45 de ani.

Un rol semnificativ al lui Hayes, în ’46.

Cei doi Kennedy: în ’41 şi în ’68; pentru primul, mă gândisem la … al doilea.

Maşinalul, eficienţa mundană sunt şi stupide, meschine. Amoralitatea obişnuită, în sfruntarea ei, e şi descurajantă prin meschinărie.

Triumfalismul, aerul biruitor al gândirii celei mai oţioase.

Ştiinţele spiritului nu sunt nici măcar în principiu similare acelora ale materiei, mai precis ale măsurabilului.

Pozitivitatea neutralităţii. Haosul e o alternativă falsă la neutralitate.

Sb., după 5 ½ seara, muzica ‘Mecanicului Generalei’ (ipoteza fusese corectă, ‘sunetul’ absent era cel al acţiunii).
Rolurile lui Turhan ….

Idealul istoric, ca paseism, face ca ideea să primeze asupra reprezentării.

Cultura naţională a legionarilor e una fără Iorga, fără Caragiale, bineînţeles fără junimism, fără eterodoxia lui Eminescu: o fantasmă puerilă, lipsită de anvergură.

Nu trebuie canonizate popoare sau clase sociale (ca în fetişizarea ‘religiei norodului’). La Iisus, creştinismul se neagă ca religie, se dezîngrădeşte. Creştinismul monastic occidental înseamnă şi negarea ‘religiei populare’ cu triumfalismul ei obscen, cu grotescul pretenţiilor ei la elevaţie mistică. Creştinismul e o şcoală filozofică. Dacă spiritul de şcoală e necesar, nu înseamnă că orice exagerare, orice pedanterie sunt îndreptăţite, orice afectare sau sectarism.

Vin., înainte de 10 seara, ‘Iubitul …’.
Sb. seara, citit 1 ½ ore.
Sb., de la 9 ½ seara, ‘Soţii …’.

Vineri, 270 & 80 & 20 & 33,3 & 207,4 mii [bilete & gustări, la Vaslui: două brânzoaice, doi cremw. & cafele & foietaje cu brânză & ţigări, brichetă, cola, cafea]. Joi, 94 & 114 & 203,7 mii, şi 1,7 mil. [plăcinte cu mere, cafea & parizer, pâine, croissante & ţigări, cafea, cola & chiria].
Mi., 155 & 111,7 mii, şi 1,1 mil.. [ţigări & trei tarte, cafea & vols.]. Ţigările, în drum către casă, cu vols. & gustarea.
Dum., 150 & 190 mii [ziarul & cafea, deodorant, trei carnete]. Sb., 229 & 10 & 469 mii [ţigări II, un snack, un croissant, cola & cafea & pilaf, mici, pâine, cârnaţi, cola].
Lunea trecută, 170 & 30 mii [ţigări, brichetă & cafele].
Marţea trecută, 180 & 20 mii [ţigări, cola & cafele]. Dum. seara, 120 mii [web].
[Sb., 710 mii; dum., 340 mii. Vin., 610 mii.]
Din cele 6,7 mil. (marţi seara) & 4,9 mil. (mi.) mai am 6,15 mil.. (2,8 mil., mi. & joi; vin.—azi, 1,66 mil.. Joi, 412 mii.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu