George Meredith, 'Unul dintre cuceritorii noştri'

Accesul de laşitate al lui Nataly, 'dăruirea totală' a Nestei marchează răscrucea romanului şi dau o alură burlescă naraţiunii. Unele scene de la Brighton capătă semitonuri dostoievskiene.
Discuţia dintre Radnor şi Dartrey despre emasculare, Skepsey, Fredi vesteşte demenţa comerciantului.
Tonul echivoc şi bombastic, grandilocvent, pompos al naraţiunii sugerează stilul indirect liber, şi ţine de temperamentul lui Meredith, devenit strategie.
În această lume de comercianţi, militari, preoţi, medici, intelectuali, nobili, rentieri, servitori, unele personaje sunt marionete (fraţii Fenellan, Colney, preoţii, etc.), altele prezintă interes uman (de ex., mătuşile Nestei).
Personajele sunt ocazional amuzante, dar nu foarte interesante, şi cumva nedemne ca artă, adică nejustificate, de unde o covârşitoare monotonie; un roman despre problemele zilei, dezbaterile actuale pe atunci, sau despre nimic. În secret, există gradări (regresul psihic al lui Radnor, de ex.).
Totuşi, Radnor e mai mult văzut şi gândit de celelalte personaje, în formulări sentenţioase, generice, e reflectat de ele, reprezentat de ele, decât prezentat direct, arătat, sau reprezentat activ; există şi excepţii de la acest realism al reprezentării, în pulsaţii de acţiune şi nemijlocire.
Rămâne muzica savantă a acestui roman care nu oferă dezvăluiri abisale ale firii umane, virtuozitatea literară; dar e o stare muzicală, o inspiraţie muzicală.
Asemănarea cu pagini din Proust e evidentă (peisajul tirolez, istoria franceză).
Romanul nu are peisaje, ci imagini ale sentimentelor, imagini suscitate, cu interes de caracterizare, interesante mai ales prin ceea ce comunică despre personaje.
Înserarea londoneză e descrisă obiectiv, pentru valoarea plastică.
Arta lui Meredith poate să nu îi intereseze pe cei pe care nu îi interesează nici V. Woolf; sunt eclipse similare.
Deznodământul, ultimele zile ale lui Nataly, e de o elevaţie remarcabilă.

Natura criticii e viziunea şi nu analiza, care izolează elemente inexistente ca atare; fiecăruia, o operă îi apare sub alt chip.