A cincea şi a şasea călătorie ale lui Gulliver. Karinthy Frigyes, 'Călătorie în Faremido ◊ Capillaria'

Cartograf al imaginarului satiric, arhivar al mizantropiei, Karinthy Frigyes a scris a cincea şi a şasea călătorie ale lui Gulliver.
Cele două sunt destul de diferite, pulsaţii distincte.
În aceste pagini, Karinthy Frigyes lasă impresia unui autor amuzant, nervos, scabros până la a fi mai puţin agreabil decât era de dorit.
A cincea călătorie a lui Gulliver e în ţara maşinilor, fiinţe anorganice, solasii. Lumea maşinilor cântătoare, muzicale, e o planetă, pe care oamenii sunt numiţi dosirei.
În a cincea călătorie, Gulliver e răpit de extratereştri, maşini melodioase, şi transportat pe planeta lor.
Viaţa cotidiană a neproblematicilor solasi e de o monotonie infernală.
Precizia satirică se însoţeşte de vlaga unei imaginaţii ingenioase, nete şi fermecătoare.
A cincea călătorie e, într-adevăr, o schiţă; nu aflăm nimic despre originea, organizarea, societatea (evoluţie, cultură, etc.) ale solasiilor; a şasea călătorie e diferită ca virtuozitate şi elaborare a grotescului, swiftiană în corozivitatea ei pe şleau.
Din perspectiva solasiilor, umanitatea e derizorie; Gulliver pare convertit la acest cult al supraumanului, la maşinismul protototalitar. Dar Karinthy Frigyes nu, şi 'Faremido' satirizează tocmai maşinismul rampant al societăţilor totalitare sau pretotalitare (Rusia bolşevică, Italia, Germania).

Lumina uniformă şi colorată a Capillariei, stilul decorativ al locurilor duc cu gândul la ambientul Monarhiei duale. Sunt chiar simboluri ale acesteia.
A şasea călătorie suferă întrucâtva de nerăbdarea şi febrilitatea autorului, şi devine un repertoar de idei. Cele două naraţiuni trăiesc nu din scene, ci din dialoguri expozitive.